ChimicAdministrator
Postari: 6
|
|
Bibiografie Nicolaus Olahus
În secolul al XVI-lea la Orăştie au trăit şi deţinut înalte demnităţi, familia Olahilor, descendentă din căsătoria surorii lui Iancu de Hunedoara, Maria, cu Manole din Argeş.
Ştefan Olahul venise în Transilvania pe la 1500, se stabileşte un timp la Sibiu, apoi la Orăştie unde va avea funcţia de jude. A fost judecător între anii 1505 şi 1520 făurindu-şi reputaţia de conducător înţelept. S-a căsătorit cu Barbara Huszár şi a avut 4 copii: 2 fete şi 2 băieţi dintre care Matei va ajunge şi el, mai târziu, jude regesc în Orăştie.
Al doilea fiu Nicolaus Olahus (Olahul sau Valahul) care a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale generaţiei sale.
S-a născut la 10 ianuarie 1493 la Sibiu. Şcoala elementară a urmat-o la Sibiu şi la Orăştie. Este înscris apoi la Şcoala Capitulară din Oradea (1505 - 1512) unde studiază teologia, literatura şi limbile clasice. Din anul 1510 a fost primit ca paj la curtea regelui Wladislaw II (1490 - 1516) pâna la moartea regelui în 1516.
În scurt timp după aceea s-a hotărât să urmeze o carieră ecleziastică. A fost hirotonisit ca preot in 1516. Ocupă funcţia de secretar al Episcopului din Pécs (1516), apoi canonic la Pécs (1518) şi canonic-lector de Esztergom (1522). După moartea mitropolitului Szatmari, protectorul său, deţine funcţia de secretar consilier la curtea regelui Ludovic al II-lea şi al reginei Maria de Habsburg (1522 - 1526). În urma bătăliei de la Mohács (29 august 1526) şi a morţii regelui Ludovic al II-lea o însoţeşte pe regina Maria de Habsburg în călătoriile sale prin Boemia, Moravia, Austria şi Germania, pâna în anul 1531, când împăratul Carol Quintul o numeşte regentă a Ţărilor de Jos. Din 1530 este secretar şi consilier al reginei la Bruxelles. În această perioadă îşi crează relaţii cu personalităţi de seamă ale culturii renascentiste din lumea apuseană. Începe o largă corespondenţă cu umaniştii vremii, în special cu Erasmus de Rotterdam, de care-l va lega o frumoasă prietenie, care va dura până la moartea marelui învăţat olandez, în anul 1536. Pentru cinstirea lui Erasmus scrie numeroase epitafuri în limbile latină şi greacă.
în 1536 se afla la Bruxelles, unde scrie lucrarea istorică: "Hungaria sive de originibus gentis, regionis, situ, divisionis habitumatque opportunitatibus", în care dezvoltă ideile sale despre originea romană a poporului român şi prezintă interesante informaţii despre istoria, etnografia şi geoagrafia Ţării Româneşti, Moldovei, Transilvaniei şi Banatului. Datorită acestor idei este considerat primul care a demonstrat originea latină a românilor din cele trei provincii româneşti. Tot acum scrie şi lucrarea istorică "Attila, sive de rebus bello paceque as suo" (1536) şi "Chronicon", în care sunt relatate evenimentele din timpul regelui Matei Corvin. Sub influenţa poetului latin Ovidiu, scrie câteva versuri ocazionale pe care le consideră el însuşi drept simple improvizaţii.
În anul 1538 se întoarce în patrie pentru scurt timp, pentru a ocupa diferite demnităţi. Interesat de înbunătăţirea condiţiilor grele de viaţă ale iobagilor, cere modificarea codului legislativ "Tripartitum" al lui István Werbőczy, intrat în vigoare la scurt timp după răscoala lui György Dózsa. În 1540 se întoarce la Bruxelles, şi reintră în serviciul reginei Maria. La insistenţele regelui Ferdinand I vine la curtea acestuia în calitate de secretar şi consilier. Este numit episcop de Zagreb şi episcop de Agria (1548). În anul 1533 devine arhiepiscop - primat de Esztergom, urcând astfel treptele ierarhiei Bisericii Catolice.
Animat de înalte idei umaniste, organizează şcoala din Tyrnavia (Slovacia) (1544), instituind şi o bursă pentru elevii eminenţi. În anul 1558, la Viena îi apare lucrarea religioasă "Breviarul". În acelaşi an, împăratul Ferdinand I îl ridică la rangul de baron al imperiului. Este numit regent al Ungariei, locţiitor al împăratului Ferdinand I (1562). Înfiinţează primul seminar preoţesc în Tyrnavia, preocupându-se în mod deosebit de o instruire specială a cursanţilor (1566). Moare la 17 ianuarie 1568, în Bratislava, şi este înmormântat la biserica "Sf. Nicolae" din Tyrnavia.
|
|
